Consolidare, restaurare, conservare şi punere în valoare arhitectura şi pictura murală a Bisericii Mari a Mănăstirii Zamfira, jud. Prahova – Executată a fresco de Nicolae Grigorescu

Așezământul monahal Zamfira este situat în lunca din stânga râului Teleajen, la aproximativ 15 kilometri de Ploiești, în comuna Lipănești și datează de la jumătatea secolului al XIX-lea. Numele mănăstirii se trage de la cel al Jupâniţei Zamfira, soţia lui Manuil Apostol, omul de încredere al lui Constantin Brâncoveanu, prins şi decapitat de turci la 1714. Rămasă văduvă, Jupâniţa Zamfira donează moşia sa bisericii pe care a început să o construiască în jurul anilor 1715-1720. Aceasta este biserica din cimitir, cu hramul Sfânta Treime, pe care o va termina nora sa, Smaranda.

În anul 1855, Mitropolitul Nifon, primul Primat al României, cercetând eparhia, găseşte biserica Mănăstirii Zamfira într-o avansată stare de degradare şi hotărăşte să zidească o alta mai încăpătoare, care este încheiată un an mai târziu. Tot atunci sunt ridicate chilii în care sunt aduse 36 de monahii şi surori de la un schitul învecinat. Biserica mare este sfinţită la 8 septembrie 1857 și, cu timpul, este restaurată și biserica veche din cimitir. Toată averea Jupâniţei Zamfira, respectiv moşia şi conacul, ce dăinuie până astăzi, a revenit mănăstirii.

Mănăstirea Zamfira este un important monument de artă și a intrat în patrimoniul cultural naţional pentru ansamblul său pictural realizat de Nicolae Grigorescu. Biserica este pictată în întregime de pictorul Nicolae Grigorescu care, la vremea la care a început pictura acestei biserici, era un necunoscut. A împlinit vârsta de 18 ani în această mănăstire. Cu sârguința unui copil tânăr care dorea să se remarce la acea vreme, i s-a încredințat lucrarea aceasta mare. Pictura în frescă a fost o provocare pentru el, pentru că procedura de realizare a acestei picturi este mai greoaie. Cu vremea, biserica și valoroasa pictură s-a degradat mult, fiind afectată de infiltrarea apelor pluviale şi a cunoscut mai multe etape de restaurare. Cea mai importantă fiind cea din 2017, cu ajutorul fondurilor Regio, când încep lucrările de execuție pentru proiectul de investiţie „Consolidare, restaurare, conservare şi punere în valoare arhitectura şi pictura murală a Bisericii Mari a Mănăstirii Zamfira, jud. Prahova – Executată a fresco de Nicolae Grigorescu”. Obiectivul general al proiectului a constat în creșterea atractivității turistice ansamblului Mănăstirii Zamfira, prin valorificarea potențialului acestuia, în vederea creșterii atractivității turistice, ca factor care stimulează creșterea economică în zona de implementare a proiectului. Turismul de factură religioasă este acel tip de turism ce are ca scop vizitarea edificiilor religioase. Odată cu dezvoltarea sa, se salvează de la degradare o parte din patrimoniul cultural – religios, prin găsirea unor surse de finanțare stabile, iar includerea obiectivelor cultural – religioase în cadrul unor produse turistice, ar însemna și promovarea zonei, nu numai a obiectivului. Dezvoltarea turistică angrenează dezvoltarea economică generală din care câștigă atât turiștii și prestatorii de servicii, cât și întreaga comunitate locală.

Pentru maici, acest lăcaș reprezintă mai mult decât un obiectiv prețios, este, mai presus de zbuciumul cotidian, de lumea știută, concretă, un loc în care, așa cum spune maica stareță, „fiecare viețuitor de aici își dedică viața lui Hristos. Ea ne ține în unitate și este locul unde sufletul vibrează cu Dumnezeu.”